Oase - destui stăpâni care doresc să îşi treacă căţelul pe BARF se îngrozesc numai la auzirea cuvântului. La prima vedere hrănirea oaselor li se pare o acţiune aproape imposibilă, grea de realizat şi plină de pericole. Şi totuşi, oasele fac parte din hrana naturală al unui animal carnivor.
Oasele reprezintă sursa principală de calciu din dietă, dar conţin şi alte minerale importante pentru sănătatea câinelui ( fosfor, sodiu, magneziu, potasiu, fier, zinc, etc)
Vestea rea: da, există anumite riscuri, mai ales dacă nu ştii să alegi oase potrivite pentru câinele tău.
Vestea bună: cu abordarea corectă şi cu răbdare majoritatea câinilor pot fi învăţaţi să roadă.
Citeşte în continuare şi învaţă cum să-i oferi oasele corect!
De la bun început trebuie să facem distincţie între:
- oasele comestibile – oase acoperite cu carne pe care câinele tău le va consuma integral. Ele sunt parte constituentă a dietei.
- oasele recreative, adică oase mari oferite ocazional de pe care câinele va curăţa resturile de carne, va roade tendoanele, ceva cartilaj, dar nu va consuma mai deloc ţesutul osos. Acestea nu au un aport nutriţional deosebit. Nu ţinem cont de ele la calculul dietei, sunt extra.
Când vorbim de oase bine acoperite cu carne, ne referim la piese în care raportul os: carne este 1:1, adică sunt aproximativ jumate os jumate carne. Niciodată nu hrănim oase albe, fără carne pe ele!
În BARF pornim cu un calcul standard de 15% oase cu carne din partea animală a hranei şi ne referim aici la un mix de oase provenite de la mai multe animale. Oase moi sunt gâturile de pui, de raţă, carcasele de pui şi raţă, aripile de pui, carcasele de iepure, ceva mai dure sunt gâturile de curcan. La oase dense potrivite a fi consumate integral putem aminti coastele de miel, de ied, cap de piept de viţel, de ex. De ce trebuie să hrăneşti oase de la diferite animale? Pentru că fiecare os vine cu o duritate diferită, cu un alt conţinut de calciu. Un mix de oase diverse acoperă bine nevoile câinelui, dar nu poţi asigura un aport bun hrănind numai gâturi de pui. Ar fi nevoie de o cantitate atât de mare de oase în dietă, încât nu ar mai lăsa loc la celelalte ingrediente. Ori asta ar duce la carenţe nutriţionale.
Oase nepotrivite sunt oasele care susţin greutatea corpului, acele weight bearing bones, precum vertebrele si oasele picioarelor. Sunt oase foarte tari, prea tari pentru dinţii câinelui. Îşi poate fisura sau chiar rupe dinţii, iar dacă ajunge să le înghită, pot să-i provoace răni interne sau perforări ori ocluzii intestinale. Oasele tubulare din pulpe ( iepure, curcan de ex.) se aşchiază şi sunt periculoase!
Cartilajul nu este os! Este imposibil să asiguri un aport de calciu bun hrănind numai cartilaj. Acesta conţine în medie 40mg calciu per 100 grame. Ca termen de comparaţie, până şi gâturile de pui conţin 1500mg per 100 grame. Ar însemna să-i dai câinelui mai multe kilograme de cartilaj zilnic – clar imposibil.
Ce ar mai trebui să ştii despre hrănirea oaselor?
Niciodată să nu hrăneşti oase fierte, coapte sau gătite pe grătar! Oasele de oferă numai crude.
La început poţi ajuta căţelul, ţinând osul în mână. Aşa va fi nevoit să ronţăie osul. Este greşit să îi dai părţile cu os tăiate în bucăţi mici. Tot ce va face, e să le înghită nemestecate. Pentru a-l să roadă, te poţi folosi de asemenea de oasele recreative. Alege bucăţi mari, foarte mari, imposibil de înghiţit. Oferă aceste piese câinelui după ce a mâncat şi este sătul, aşa va roade mai relaxat.
Porţia săptămânală de oase cu carne o poţi împărţi pe 3-4 zile, dar dacă observi că animalul tinde să se constipe, apar fecale albicioase, uscate, atunci oferă-i zilnic porţii mici de oase. Unii câini se împacă mai bine cu oasele dacă sunt date la masa de dimineaţă.
Ţine minte că stomacul câinelui începe să secrete sucul gastric şi începe să digere la semnalul dat de carne, de prezenta proteinei. Niciodată nu hrăni oase fără carne, iar dacă ţi se pare că osul este prea golaş, suplimentează masa cu muşchi.
Alternativele la oase
În cazul în care câinele tău nu se descurcă bine cu oasele mai dure sau nu le tolerează bine, nu mai are dinţi sau îţi este ţie teamă, va fi nevoie să adaptezi dieta pe termen lung.
Ca o primă abordare, încearcă să-i oferi oase mai moi şi în loc de 15% mergi cu 20% oase moi acoperite cu carne. Pentru căţeii foarte hrăpăreţi şi stăpânii temători oasele tocate pot reprezenta o alternativă bună, lipsită de riscuri.
Dacă în continuare te gândeşti să înlocuieşti oasele, trebuie să ştii că numai pulberea de oase este potrivită întrutotul. Se fabrică de regulă din oase de vită sau porc tocate fin, după ce au fost încălzite la temperatură înaltă. Din punct de vedere chimic, conţine în continuare toate mineralele ce apar natural în materialul osos. Atenţie însă la cantitatea pe care o vei adauga la hrană. Indicaţiile de pe cutie sunt generaliste, se referă la cazul în care foloseşti produsul ca şi supliment. Nu prevăd că tu vei hrăni raw, aşa că va fi nevoie să calculezi exact cantitatea de pulbere necesară.
Pulberea din coajă de ou, este o sursă natural de calciu şi o poţi include ocazional în hrana câinelui, dar conţine calciul în forma de carbonat de calciu şi nu este potrivită ca şi sursă principală. În contact cu sucul gastric carbonatul de calciu formează o reacţie de tamponare. Reduce aciditatea din stomac, lucru nedorit atunci când hrăneşti carne crudă.
Şi citratul de calciu este o sursă bună. Problema cu toate aceste înlocuitoare este însă, că ele au un aport remarcabil de calciu, dar toate celelalte minerale conţinute natural în os lipsesc.
Apoi mai există şi cazurile, în care din motive medicale trebuie să găseşti altă sursă de calciu, decât oasele. Consultă medicul veterinar, cere-i părerea şi găsiţi împreună soluţia potrivită.
Şi cu dintii curaţi, cum rămâne?
Dacă nu hrăneşti oase, pierzi în mare unul din efectele dietei, cel de curaţare a dintilor. Este adevărat că şi componenţa dietei ( low-carb) are rol decisiv, dar partea de curăţare mecanică se pierde. Deci pentru a avea dinţii curaţi, va fi nevoie să-i asiguri alte alimente de ros. Snackurile din carne deshidratată, burta de vita uscată, urechile de iepure sau cele de vită vă pot fi de ajutor în acest sens.