Luluna1Atunci când există bănuiala că animalul tău are o intoleranță alimentară, trebuie să găsești alimentul care îi provoacă disconfortul. Metoda cea mai simplă e să elimini din hrană ingredientul pe care îl bănuiești și, în cazurile fericite, vei rezolva problema patrupedului. Găsirea alimentul vinovat nu este însă mereu așa de simplă. Testele de sânge dau adesea rezultatele fals-pozitive, astfel că nici ele nu oferă răspuns concret, ci indicii, cel mult.

Calea cea mai sigură de a verifica și identifica alergenul, standardul ideal, este dieta de excludere. 

Ce ar trebui să știm despre dietă? Cum se organizează și cum se ține? Ce presupune ea?

 

Partea I

Dieta de excludere nu înseamnă să excluzi pe rând câte un aliment, ci exact opusul: se exclud toate alimentele hrănite până la acea dată.  Se caută o singură proteină cu care câinele nu a avut contact niciodată și o singură legumă/sursă de carbohidrați nouă, care împreună vor constitui hrană câinelui pentru următoarele  8-12 săptămâni. Așadar, câinele va fi hrănit exclusiv cu carne/oase/organe provenite de la un singur animal plus un singur fel de legumă bogată în carbohidrați.  Nu se dă absolut nimic altceva: nici recompense, nici suplimente și nici medicamente, decât dacă din motive medicale, nu se poate renunța la ele temporar.

Dacă simptomele de alergie (diaree, flatulență, probleme de piele, mâncărimi, căderea părului, hot spot-uri, otite etc) încep să se diminueze după primele 2-3 săptămâni și dispar treptat, suspiciunea de intoleranță alimentară este confirmată clar. 

În cele 8-12 săptămâni sistemul imunitar va avea o pauză de relaxare, inflamațiile provocate de alergie vor dispărea și organismul se va liniști.

Partea a II-a

După 8-12 săptămâni de dietă, urmează partea de provocare. Se încearcă reintroducerea proteinelor, pe rând, una câte una. Timp de 1-2 săptămâni se va oferi pe rând câte un tip de proteină. Dacă apar simptome după hrănirea unui anumit aliment,  acesta se scoate imediat din dietă și se notează pe lista de alimente netolerate. Apoi, abia după dispariția totală a simptomelor, se reîncearcă introducerea unui alt aliment.

Partea de reprovocare durează. Vor trece multe săptămâni, luni, până când vei obține lista cu alimentele pe care cățelul tău le tolerează și vei identifica alimentul sau alimentele la care reacționează. 

Ca să obții rezultate exacte, fiabile, dieta trebuie ținută cu strictețe, ceea ce nu e deloc simplu. Pe toată durata dietei trebuie să te asiguri că patrupedul nu primește nimic altceva,  niciun snack, niciun rest de la masă, de la copii, de la bunici sau vreun vecin binevoitor. Asigură-te că nu are acces la coșul de gunoi și că nu are ce să mănânce nici prin curte sau grădină. Snackuri poți oferi numai și numai dacă sunt făcute din aceeași proteină sau legumă cu care țineți dieta.În caz ideal, recompensele ar trebui făcute în casă, ca să ai siguranța că nu conțin și altele.

 

Rețineți:

1. Dieta de excludere nu este o dietă echilibrată, nu oferă câinelui tot ce are nevoie.  Dieta se ține doar la recomandarea medicului veterinar și numai atunci când alte abordări ale problemei au fost epuizate.

2. Nu se poate ține dietă de excludere cu hrană industrială analergenă.

3. Găsirea unei proteine cu care organismul cățelului nu s-a confruntat încă poate fi uneori un proces dificil și costisitor. Unii stăpâni sunt nevoiți să apeleze la proteine exotice precum struț, pui de baltă, cămilă, bizon sau chiar crocodil.  Tocmai pentru a evita o astfel de situație, atunci când treci cățelul pe BARF, recomandăm să-ți definești o proteină pe care să nu o dai câinelui. De exemplu: evită conștient să îi dai porc sau cal, pentru a putea apela  apoi la acest tip, în cazul în care veți fi nevoiți să țineți o dietă de excludere. O dietă normală bine organizată este echilibrată chiar dacă se bazează pe rotirea a numai 3-4 tipuri de proteină. Deși tentația e mare, chiar nu e nevoie să îi oferi cățelului o foarte mare varietate de proteine.